Pentru mine este o experienta noua... nu am mai intrat in contact cu aceasta lume, a soldatilor pana acum...
E ceva unic, pentru ca are un dramatism aparte, dar in acelsi timp doar gandul la soldatii care indura atatea, te face sa te infiori. Respect... cred ca acest cuvant poate sa cuprinda tot ceea ce ar trebui sa simtim noi, ceilalti, pentru baietii astia care isi risca viata...
Ce ii face sa se duca in cele mai sinistre si nesigure locuri de pe pamant ? Motivele difera de la unul la altul, chiar daca unii ar fi tentati sa generalizeze si sa spuna "banii".... eu una nu imi permit asa ceva...
Revenind, fiind ceva nou pentru mine, mai ales ca la ora la care scriu aceste cuvinte, prietenul meu a plecat doar de cateva ore... asa ca nu cred ca mi-am revenit inca, nu stiu exact cum va decurge acest blog. Insa in cele 6 luni care vor urma... 6 luni de asteptare, sper sa reusesc sa cunosc si alte persoane care sunt in aceeasi situatie... si de ce nu... poate vom avea norocul sa ne descopere si baietii plecati :)... si sa ne scrie cateva cuvinte...
Cam atat pentru moment si raman cu gandul la baietii astia curajosi !!!
vineri, 23 ianuarie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)